Daaaa…! Azi este ziua mea. Fac 35 de ani și nu știu dacă să mă bucur sau nu, dacă să plâng sau să râd. Mă întreb câteodată cum de am putut fi atât de naiv încât să-mi pierd timpul numai cu persoane nepotrivite și profitoare. 10 ani din viață îi consider pierduți din start, din anumite puncte de vedere. Nu mai pun la socoteală și ce a fost după 2013, alea au fost doar relații scurte cu persoane…
Azi la 35 de ani lucrurile stau la fel, eu nu mă pot schimba și voi rămâne același om visător ca și până acum, un om care continuă să creadă în tot ceea ce este frumos și pur, în tot ceea ce înseamnă promisiune, angajament și fidelitate într-o relație. Aceasta este speranța care nu vrea să mă mai părăsescă deloc, și oricât aș vrea eu să o ignor ea este prezentă acolo în sufletul meu, tot timpul… atât cât a mai rămas din ele – și din suflet și din timp.