Etichetă: Personal

Am încercat să te readuc aici, la mine, cu mine, prin orice mijloc, să te readuc aici cu orice preț. Am lăsat mereu aprinse lumini albe în ceață ca să nu te mai pierd, cât de inutil m-am apărat, eu care nu vroiam în niciun chip să cedez. Când mă gândesc că, mă hrăneam din tine cu bucăți mari, te respiram cu înghițituri mari, și de aceea încă îmi las urmele-mi în furia pe care n-ai urmat-o niciodată.

El a văzut atât de multe lucruri, în toate aceste forme ciudate el ar putea vedea o lume nouă, ca un vis care nu a venit, dar care așteaptă acolo pentru a fi atins.

Îmi amintesc de o zi în care a existat pe cer un nor alb, eu i-am spus că mi se pare un căpcăun în timp ce lui i se părea că seamănă cu un înger. Poate că fiecare vede doar ceea ce vrea să vadă, și apoi puțin de adevăr. Este doar o poveste ca și alta, poate că unii dintre voi ați simțit deja. Poate schimba totuși cu puțină voință trecutul nostru. Și norii au trecut acum, și vor trece și alții pe deasupra noastră mai mult decât oricând.

Astăzi, fiind mai în vârstă, omul cu inima nobilă care obișnuia să privescă norii îmi spune că într-o zi s-a pierdut în clarul unui cer senin, iar acum nu se mai regăsește. Îl cunosc bine, este omul care se uita la nori, probabil din nevoie de dragoste sau poate din nevoie de povești. Înteleg acum, toată lumea crede doar ceea ce vrea să creadă, și puțin de adevăr.