Un fapt simplu, maimutele, cunoscute pentru viata lor sociala dezvoltata, sunt organizate in grupuri mici de mai multi membri, cateva zeci. Marimea fiecarui grup este insa limitata. Pentru ca acestea sa functioneze, toti membrii grupului trebuie sa se cunoasca bine unul pe altul. Marimea medie a grupului se poate schimba de la 20 la 50 de membrii. Cand numarul de maimute dintr-un grup trece de un anumit prag, ordinea socială se destrama si grupul tinde sa se imparta in doua grupuri separate. O situatie similara poate fi gasita, de asemenea, si la oameni.
Invenția limbajului si a barfei a ajutat la conturarea de grupuri mai mari și mai stabile. Cercetarea sociologica indica faptul ca dimensiunea maxima naturala a unui grup de oameni este de aproximativ 150 de membri. Majoritatea oamenilor sunt doar incapabili de a cunoaste intim mai mult de 150 de persoane. Deci, chiar si astazi, pragul de organizare umana este in jurul valorii de 150 de membri.
Omul este o creatura sociala iar sentimentul de singuratate il poate innebunii. Cu toate acestea, oamenii din occident, mai moderni, sanctioneaza individual. Caliatea individului este masurata prin prisma realizarilor personale, cum ar fi: cariera, averea, imaginea de sine și consumul. in acest curs de actiune, multi oameni isi pierd legaturile lor sociale si familiale, in favoarea unui ideal de auto-realizare. Ca o tesatura sociala in lumea occidentala individul slabeste, nefiind surprinzator faptul ca tot mai multi oameni se definesc ca singuratici. Si astfel, singuratatea a devenit cel mai frecvent aliment al lumii moderne.
Unul dintre motivele posibile pentru acest aliment sunt retelele de socializare online. Intr-o lume in care timpul inseamna bani, in care ne inconjoara puternic presiunea de a obține mai mult si mai mult, viata noastra sociala devine din ce in ce mai solicitata si mai afectata.
Si apoi exista tehnologia, care aparent face viata sa para simpla, iti da sperante, optimism si cateodata te face sa crezi ca esti mai tanar. Am devenit dependenti de dragoste virtuala, deghizată de reteaua sociala, care furnizeaza o platforma impresionanta, si care ne permite o alterantiva de gestionare a vietilor noastre sociale mai eficient. Cu toate acestea, fanteziile noastre despre substitutii au inceput sa ne taxeze. Colectam prietenii ca pe timbre, nu mai putem face diferenta intre cantitate si calitate, iar transformarea sensului profund al intimitatii de prietenie il inlocuim cu schimbul de fotografii si conversatii pe chat. In acest fel, sacrificam conversatia cu o simpla conectare. Astfel se creeaza o situatie paradoxala, in care pretindem ca avem multi prieteni, cand de fapt suntem singuri.
Deci, care este problema in a avea o conversatie online? Ei bine, aceasta are loc in timp real, si poti controla ceea ce ai de gand sa spui, poti edita, poti sterge. Si asta este cruda realitate. Trimiterea mesajelor text, a e-mail-urilor, postari, toate aceste lucruri ne ajuta sa ne prezentam asa cum ne-am dori sa fim.
In loc sa construim prietenii adevarate, suntem obsedati de promovare personala fara sfarsit, investind ore pentru realizarea profilului nostru, urmarind ordinea optima de cuvinte in mesajul nostru viitor sau in alegerea imaginilor care ne fac sa aratam cel mai bine. Toate acestea au menirea de a servi o imagine de dorit a ceea ce suntem. Ne asteptam la mai mult de la tehnologie si mai putin unii de la altii. Retelele sociale nu doar schimba ceea ce facem, dar, de asemenea, cine suntem. Si asta pentru ca tehnologia face apel de cele mai multe ori la slabiciunile noastre. Si noi suntem vulnerabili.
Noi suntem singuri, dar ne e frica de intimitate. In timp ce retelele sociale ne ofera trei fantezii placute.
Unu, ca putem atrage atentia de cate ori vrem noi, doi, ca vom fi ascultati intotdeauna, si trei, ca nu trebuie sa fim niciodata singuri. A treia idee, ca nu trebuie sa fim niciodata singuri, este esentiala pentru schimbarea psihicul nostru.
Este conturarea unui nou mod de a fi. Cel mai bun mod de a descrie este “impartasesc. Prin urmare, eu sunt “.
Noi folosim tehnologia pentru a ne defini prin schimbul de ganduri și sentimente, chiar atunci cand le avem. Mai mult decat atat, inventam experiente pentru a avea ce impartasi cu ceilalti. Deci, putem simti ca traim. Alunecam usor spre ideea ca fiind mai tot timpul online suntem mai putin singuri. Dar suntem in pericol, deoarece opusul este adevarat.
Daca nu suntem capabili sa fim singuri, atunci nu vom fi in stare decat sa stim cum sa fim singuri.
Credits
—————-
Author: Sherry Turkle
Translator: Valentin Marian
Translation source: http://www.ted.com/talks/sherry_turkle_alone_together
Video with graphics: http://vimeo.com/70534716
